Ce-i fericirea?

Și azi mă-ntrebi ca din senin
De-ar fi să știu ce-i fericirea,
Cum e să simți că pe deplin
Ți-e fericită viețuirea?

Amica mea, îți spun dar scurt:
Nu știu de aș putea să zic,
Dar poate-i gura pentru mut
Și graiul clar pentru peltic.

Sau poate-i ochiul pentru orb
Sau mamă pentru cel orfan,
Ori strălucirea unui ciob,
Ori vieții-n plus un an.

E relativă dară fericirea:
Din lucruri mari sau mici,
Din ce va fi sau ce era
Din ce-i în alții sau ce-i… aici. [arătând spre inimă]

Un lucru-i sigur și îl știu:
Pentru mine-i tot ce am,
Ce sunt, nu ce-aș putea să fiu –
Nu-i pasărea din ram!

E-un zâmbet cald ce îl primesc
Cînd plouă-i frig și-i dimineață,
E-un scurt și simplu mulțumesc,
Ce-mi umple inima de viață.

E-atuncea cînd n-am nimic, dar totul
Că știu că a tânji nu-i important,
Ci să te bucuri la tot locul
De tot ce-i mic, ce-i fascinant.

Asta-i pentru mine fericire:
Să fiu, să știu și să iubesc,
Să uit de-orice jignire
Și să visez înalt, ceresc.

Anunțuri

2 gânduri despre „Ce-i fericirea?

  1. BOB DYLANoi din sat spune:

    Între noi a dispărut amorul,
    A rămas speranța…
    Un șir de munți desparte
    Italia de Franța.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s