Multumesc

 

Și dacă mâine nu mai sunt,

Iar urma-mi se va pierde,

Vreau să-ți las doar un cuvânt

Chiar dacă nu l-ai crede.

 

Nu-s vorbe complicate

Despre dorințe, juruințe,

Despre timp ori viaț-ori moarte

Ci despre aducere aminte.

 

Nu-s vorbe lungi, fără sfârșit,

Ce au să curgă în neant

Ci i-un cuvânt tăcut, gândit,

Direct, serios, nu aberant.

 

E doar un simplu “Mulțumesc”

Cu-un zâmbet fin alături

Spus pe-un ton copilăresc,

Cu mare trac, în versuri.

 

De ce mă-ntrebi dar pentru ce

E-acesta dintr-o dată zis?

De ce mă-ntrebi ce se petrece,

E-acesta scump, nătâng sau interzis?

 

Ce-i drept, nu știu să îți explic;

Doar un singur lucru pot

Fără să stric sau să complic:

Să spun cuvântul: “tot”.

 

Că sunt, că zic, c-auzi, că ești,

Că păstrez și țin la ea

Că respecți, că prețuiești

Un lucru drag – prietenia.

 

Și dacă mâine nu mai sunt

Aici să-l spun chiar eu

Vreau să-ți las doar un cuvânt

Să-l ai în suflet mai mereu.

 

Păstrează deci în inimă

Din tot și toate câte spun

Cuvântul meu fără de noimă,

“Mulțumesc” abstract, nebun…

Anunțuri

Matematici complicate

 

Dragostea-i o matematică

În care numeri cine vine, cine pleacă.

Scazi, aduni și înmulțești

Chiar de când te-ndrăgostești.

Integrala din iubire

E-o constantă oarecare

Ce depinde de-o-ntrebare.

Limita e infinit…

Însă-n toate, cum se știe,

Cumpătare tre să fie!

 

Dar când calculul devine greu

Te întorci la algortimul meu:

Timp plus timp și înapoi

El ori tu ori amândoi,

Rău cu bine, minus ceartă

Egal voi, iubire, iartă!

Suferință minus lacrimi,

Dor ascuns de printre patimi,

Ori uitare ori strâmtoare.

 

Și când dă iarăși cu minus,

Și nu scoți decât cosinus,

Și-s prea multe ecuații,

Recurențe, rații, fracții,

Ia algebra de exemplu

Și aplică un trei simplu:

Tu ori el pe amândoi

Egal tu ori el ori voi!

 

Dragostea-i o matematică

În care numeri cine vine, cine pleacă.

Scazi, aduni și înmulțești,

Iubești, câștigi ori păgubești…

 

Emoții și toamnă

E iubirea de-o vară tot ce mi-a rămas.

E gustul amar de după pelin,

Acela ce-l lași când la ceasul de seară

Sufletu-mi cu sufletu-ți nu-mi mai alin.

 

Mă doare și văd că mă sting îndurând.

Mi-e ciudă pe mine căci tot eu te strig

Deși te alung, te reneg tremurând;

Mă doare, dar tot lângă mine vreau să te strâng.

 

Mi-e inima grea, din ea țâșnește iubire.

Aș vrea printr-un petic ca să o dreg

Sau s-o constrâng  în vreo zidire

De tine să uite, totul să șterg.

 

E iubirea de-o vară tot ce mi-a rămas.

E gustul acela pe care-l simți atunci când

N-ai încotro – știi că-i amar tare leacul

Dar totuși îl bei… că-i dulce în gând.