Timpuri

Nu te baza
pe ceasuri stricate,
Caci chiar
sfarsitul at gresi
a-ti bate.

Clepsidre albe
cu nisip
topit –
Iubire pura
pe-o lira
stricata
spusa soptit.

Ganduri bate
insa pe drept
a ceasului
limba.
In privire
cifre abstracte,
de nisip…
Se plimba.

Si totusi,
slabe fapturi…
Iubim greseli:
iubim batai
haotice
de ceasuri
si inimi.

Dor de viitor

Imagine

Mi-e dor de timpuri noi;

Să fac ce-oi face mâine.

Să-mi amintesc de voi,

De-atunci când fi-va bine.

 

Mi-e dor să te iubesc pe tine

Acela care fi-vei iarăși –

Un visător prin ploi puține,

Un „i” pus la tovarăși…

 

Mi-e dor că să visez cu noi,

Într-un mâine fără ceas,

Mi-e dor de când vom fi doi,

Mi-e dor de teama unui pas…

Oameni…

Ni se pare că a fi om este simplu și că nimeni nu ne poate înțelege mai bine decât… noi, până la urma noi suntem ființele superioare pe aici! Însă lucrurile stau exact pe dos: dacă ar fi să judecăm cine ne înțelege cel mai bine, cu siguranță că noi – oamenii, am fi undeva pe ultimele locuri! E o aspirație de-a mea să încerc să înțeleg firea umană și nu e deloc așa de simplu cum mă așteptam…

Când crezi că aproape ai ajuns la un rezultat și că, în sfârșit, după lungi meditații, ai ajuns să pătrunzi măcar puțin cu mintea din profunzimea făpturii umane, iți dai seama ca ești defapt mai departe decât de unde ai plecat… Oamenii sunt atât de greu de înțeles… Defapt, de ce ma mir?! Uneori nici chiar eu pe mine însămi nu mă înțeleg!

Cine poate spune hotarât ce este omul? Cum se împletesc gândurile sale și cum poate el să transforme un simplu semnal electric în imagini, sunete, reacții, mișcare, cuvinte, amintiri, sentimente … Și, mai presus decât atât, există oare vreun model pe care gândurile noastre îl urmarește, comun tuturor? Putem noi să înțelegem cum gândesc alții și ce gândesc ei înainte să fie prea târziu să mai putem reacționa? Aș vrea să știu cum funcționez, cum funcționează ceilalți!

Știu că, într-o zi, voi reuși! Vom reuși! 🙂